zănoagă
română
Etimologie
Din slavă za noga („la picior”).
Pronunție
- AFI: /zə'no̯a.gə/
Substantiv
| Declinarea substantivului zănoagă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | zănoagă | zănoage |
| Articulat | zănoaga | zănoagele |
| Genitiv-Dativ | zănoagei | zănoagelor |
| Vocativ | ' | ' |
- depresiune circulară în zona munților, având versante abrupte.
- poiană înverzită.
- loc între munți sau dealuri potrivit pentru agricultură.
- ochi de apă care se formează după un zăgaz.
Traduceri
Traduceri