zăuitare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din zăuita.

Pronunție

  • AFI: /zə.uj'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
zăuitare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ zăuitare zăuitări
Articulat zăuitarea zăuitările
Genitiv-Dativ zăuitării zăuitărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a zăuita și rezultatul ei.


Traduceri