zbârâitură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a zbârâi + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /zbɨ.rɨ.i'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
zbârâitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ zbârâitură zbârâituri
Articulat zbârâitura zbârâiturile
Genitiv-Dativ zbârâiturii zbârâiturilor
Vocativ zbârâitură zbârâiturilor
  1. zbârnâit; zumzet, bâzâit.


Traduceri

Referințe