zbârnâitură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a zbârnâi + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /zbɨr.nɨ.i'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
zbârnâitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ zbârnâitură zbârnâituri
Articulat zbârnâitura zbârnâiturile
Genitiv-Dativ zbârnâiturii zbârnâiturilor
Vocativ zbârnâitură zbârnâiturilor
  1. zbârnâire, zbârnâială.


Traduceri

Referințe