zbârnâitură

română

Etimologie

Din a zbârnâi + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /zbɨr.nɨ.i'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului zbârnâitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	zbârnâitură	zbârnâituri
Articulat	zbârnâitura	zbârnâiturile
Genitiv-Dativ	zbârnâiturii	zbârnâiturilor
Vocativ	zbârnâitură	zbârnâiturilor

1. zbârnâire, zbârnâială.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online