zbuciumare
Etimologie
Din zbuciuma.
Pronunție
- AFI: /zbu.ʧju'ma.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului zbuciumare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | zbuciumare | zbuciumări |
| Articulat | zbuciumarea | zbuciumările |
| Genitiv-Dativ | zbuciumării | zbuciumărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a zbuciuma și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri