zdrăncănire
română
Etimologie
Din zdrăncăni.
Pronunție
- AFI: /zdrən.kə'ni.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului zdrăncănire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | zdrăncănire | zdrăncăniri |
| Articulat | zdrăncănirea | zdrăncănirile |
| Genitiv-Dativ | zdrăncănirii | zdrăncănirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a zdrăncăni și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri