zdrăngănitură
română
Etimologie
Din a zdrăngăni + sufixul -tură.
Pronunție
- AFI: /zdrən.gə.ni'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului zdrăngănitură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | zdrăngănitură | zdrăngănituri |
| Articulat | zdrăngănitura | zdrăngăniturile |
| Genitiv-Dativ | zdrăngăniturii | zdrăngăniturilor |
| Vocativ | zdrăngănitură | zdrăngăniturilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online