zicere

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din zice.

Pronunție

  • AFI: /'zi.ʧe.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
zicere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ zicere ziceri
Articulat zicerea zicerile
Genitiv-Dativ zicerii zicerilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a zice și rezultatul ei.


Traduceri