De la Wikționar, dicționarul liber
(Deutsch)
Etimologie
Din germana veche de sus zittarōn.
Pronunție
Verb
Conjugarea verbului
zittern
|
| Infinitiv
|
zittern
|
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
|
zitterst
zittert
|
| Indicativ imperfect
|
zitterte
|
| Participiu perfect
|
gezittert
|
| Verb auxiliar
|
haben
|
- a tremura, a dârdâi
- Was ist denn los? Du zitterst ja am ganzen Körper.
Cuvinte apropiate
