zittern

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din germana veche de sus zittarōn.

Pronunție

  • AFI: /ˈʦɪtɐn/


Verb


Conjugarea verbului
zittern
Infinitiv zittern
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
zitterst
zittert
Indicativ imperfect zitterte
Participiu perfect gezittert
Verb auxiliar haben
  1. a tremura, a dârdâi
    Was ist denn los? Du zitterst ja am ganzen Körper.

Cuvinte apropiate