De la Wikționar, dicționarul liber
(Deutsch)
Etimologie
Din zu- + machen.
Pronunție
- AFI: /ˈʦuːˌmaχŋ̍/
- AFI: /ˈʦuːˌmaχən/
Verb
Conjugarea verbului
zumachen
|
| Infinitiv
|
zumachen
|
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
|
machst zu
macht zu
|
| Indicativ imperfect
|
machte zu
|
| Participiu perfect
|
zugemacht
|
| Verb auxiliar
|
haben
|
- a închide
- Er machte das Fenster zu.
Sinonime
Antonime
