zvonire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din zvoni.

Pronunție

  • AFI: /zvo'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
zvonire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ zvonire zvoniri
Articulat zvonirea zvonirile
Genitiv-Dativ zvonirii zvonirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a zvoni și rezultatul ei.


Traduceri