împelița

română

Variante

• împielița

Etimologie

Din în- + peliță (= pieliță).

Pronunție

• AFI: /ɨm.pe.li'ʦa/

Verb

Conjugarea verbului (se) împelița
Infinitiv	a (se) împelița
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) împelițez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) împelițeze
Participiu	împelițat
Conjugare	I

1. (v.refl.) (înv.) a se întrupa, a se încarna.

Cuvinte derivate

• împelițat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• împleați

Referințe

• DEX '98 via DEX online