Sari la conținut

întrupa

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din în + trup.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tru'pa/


Verb


Conjugarea verbului
întrupa
Infinitiv a întrupa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
întrupez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să întrupeze
Participiu întrupat
Conjugare I
  1. (v.refl. tranz.) a lua sau a da formă concretă (de trup omenesc), a (se) concretiza; a (se) încarna.
  2. (v.tranz.) (înv.) a uni, a încorpora într-un singur tot.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe