întemnița

română

Etimologie

Din în- + temniță.

Pronunție

• AFI: /ɨn.tem.ni'ʦa/

Verb

Conjugarea verbului întemnița
Infinitiv	a întemnița
Indicativ prezent pers. 1 sg.	întemnițez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să întemnițeze
Participiu	întemnițat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a vârî în temniță.

Cuvinte derivate

• întemnițare
• întemnițat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online