întemnițare

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a întemnița.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tem.ni'ʦa.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
întemnițare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ întemnițare întemnițări
Articulat întemnițarea întemnițările
Genitiv-Dativ întemnițării întemnițărilor
Vocativ întemnițare întemnițărilor
  1. acțiunea de a întemnița și rezultatul ei.


Traduceri

Anagrame

Referințe