Laurențiu
română
Etimologie
Din latină Laurentius („persoană din Laurent”) < poate inevitabil din laurus („laur”).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Nume propriu
| Declinarea substantivului Laurențiu | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | Laurențiu | invariabil |
| Articulat | Laurențiu | invariabil |
| Genitiv-Dativ | lui Laurențiu | invariabil |
| Vocativ | - | invariabil |
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate