laur

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Un laur înflorit

Cuprins

română

Etimologie

Din latină laurus.

Pronunție

  • AFI: /'la.ur/


Substantiv


Declinarea substantivului
laur
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ laur lauri
Articulat laurul laurii
Dativ-Genitiv laurului laurilor
Vocativ ' '
  1. (Laurus nobilis) dafin.
  2. (la pl.) frunzele dafinului (cu care se încununau odinioară eroii, poeții, oratorii); (fig.) glorie, victorie.
  3. (Ilex aquifolium) arbust cu frunze persistente și lucioase, cu flori mici și cu fructe roșii.
  4. (Datura stramonium) plantă veninoasă cu miros neplăcut, cu flori mari albe și cu fructul o capsulă țepoasă.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • A culege lauri = a avea succese, a deveni celebru
  • A se culca pe lauri = a se mulțumi cu succesele obținute și a nu duce activitatea mai departe
  • (fam. în fraze interogative sau exclamative) Am mâncat laur(i) sau doar n-am mâncat laur(i) = doar nu-s nebun


Traduceri

Referințe