absolvență
 Vezi și : absolventă
|
română
Etimologie
Din absolvent.
Pronunție
- AFI: /ab.sol'ven.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului absolvență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | absolvență | absolvențe |
| Articulat | absolvența | absolvențele |
| Genitiv-Dativ | absolvenței | absolvențelor |
| Vocativ | absolvențo | absolvențelor |
- terminare a unui ciclu sau a unei forme de învățământ; absolvire.
Sinonime
Cuvinte apropiate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online