adevărat

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

Cuprins

română

Etimologie

Din adevăr.

Pronunție

  • AFI: /a.de.və.ˈɾat/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
adevărat
Singular Plural
Masculin adevărat adevărați
Feminin adevărată adevărate
Neutru adevărat adevărate
  1. (adesea adverbial) conform cu adevărul.
  2. de care nu se poate îndoi nimeni; netăgăduit, incontestabil, real.
    Știre adevărată.
  3. (în opoziție cu fals) veritabil, autentic.
  4. (adesea adverbial; în opoziție cu greșit) drept, just, corect.
  5. sincer, neprefăcut.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Traduceri

Referințe

Unelte personale
Spații de nume

Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Trusa de unelte
În alte limbi