adevăr
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din lat. ad + de + verum.
Pronunţie
- AFI: /a.de'vər/
Substantiv
| Declinarea substantivului adevăr |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | adevăr | adevăruri |
| Articulat | adevărul | adevărurile |
| Dativ-Genitiv | adevărului | adevărurilor |
| Vocativ | adevărule | adevărurilor |
- concordanţă între cunoştinţele noastre şi realitatea obiectivă; oglindire fidelă a realităţii în gândire; ceea ce corespunde realităţii, ceea ce există sau s-a întâmplat în realitate
- justeţe, exactitate
- Viitorul a confirmat adevărul calculelor sale
Cuvinte derivate
Expresii
- Adevăr obiectiv = conţinutul obiectiv al reprezentărilor omului, care corespunde realităţii, lumii obiective, independent de subiectul cunoscător
- Adevăr relativ = reflectare justă, însă aproximativă, limitată a realităţii
Cuvinte compuse
Referinţe
Traduceri
realitate
|
|
