adora

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză adorer < latină adorare.

Pronunție

  • AFI: /a.ˈdo.ɾa/


Verb


Conjugarea verbului
adora
Infinitiv a adora
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
ador
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să adore
Participiu adorat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a iubi în cel mai înalt grad, fără limită, a avea un cult pentru cineva sau ceva
  2. a slăvi (o divinitate); a venera, a diviniza, a cinsti.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe