alătura

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Variante

Etimologie

Din alături.

Pronunție

  • AFI: /a.lə.tu'ra/


Verb


Conjugarea verbului
(se) alătura
Infinitiv a (se) alătura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) alătur
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) alăture
Participiu alăturat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) așeza alături, a (se) apropia mult.
    Se alătură mai multe elemente.
  2. (v.tranz.) a adăuga, a anexa.
  3. (v.tranz.) (fig.) a compara, a confrunta.
  4. (v.refl.) a adera la o cauză, la o mișcare etc.
    alătur la părerea generală.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe