baneman
suedeză
(svenska)
Etimologie
Din suedeză veche banaman, care provine din limba nordică veche banamaðr; echivalent cu bane („cauză de moarte”) + man („om, bărbat”).
Înrudit cu daneză banemand și islandeză banamaður.
Pronunție
- AFI: /²bɑːnɛˌman/
Substantiv
| Declinarea substantivului baneman | ||||
| c. | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | baneman | banemannen | banemän | banemännen |
| Genitiv | banemans | banemannens | banemäns | banemännens |