bobinaj

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză bobinage.

Pronunție

  • AFI: /bo.bi'naʒ/


Substantiv


Declinarea substantivului
bobinaj
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bobinaj bobinaje
Articulat bobinajul bobinajele
Genitiv-Dativ bobinajului bobinajelor
Vocativ bobinajule bobinajelor
  1. bobinare.
  2. (concr.) totalitatea bobinelor dintr-o mașină sau dintr-un aparat (electric).


Traduceri

Referințe