mașină

română

Etimologie

Din franceză machine, germană Maschine.

Pronunție

• AFI: /ma'ʃi.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului mașină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mașină	mașini
Articulat	mașina	mașinile
Dativ-Genitiv	mașinii	mașinilor
Vocativ	mașino	mașinilor

1. sistem tehnic alcătuit din piese cu mișcări determinate, care transformă o formă de energie în altă formă de energie sau în lucru mecanic util; p. restr. dispozitiv, instrument, aparat; mecanism, mașinărie.
2. locomotivă.
3. autovehicul, automobil.
4. sobă de bucătărie, care servește la pregătirea mâncării.
5. (fig.) (de obicei urmat de determinări) ansamblu de mijloace folosite într-un anumit scop (reprobabil).
6. epitet dat unui om care lucrează mult și cu mișcări automate, mecanice.

Cuvinte derivate

• mașinărie
• mașinism

Cuvinte compuse

• mașină-unealtă

Traduceri

aparat, mecanism

engleză: machine (English) franceză: machine (Français) f.

germană: Maschine (Deutsch) n. italiană: macchina (Italiano) f.

locomotivă

engleză: locomotive (English)

autovehicul

arabă: سيارة (العربية) cehă: auto (Česky) daneză: bil (Dansk) engleză: car (English) franceză: voiture (Français), auto (Français) germană: Auto (Deutsch) n. hindi: कार (हिन्दी) indoneziană: mobil (Bahasa Indonesia), oto (Bahasa Indonesia) italiană: automobile (Italiano), macchina (Italiano), auto (Italiano) japoneză: 車 (日本語), くるま (日本語), kuruma (日本語)

maghiară: autó (Magyar) neerlandeză: auto (Nederlands) m. poloneză: samochód (Polski) portugheză: carro (Português) rusă: машина (Русский) spaniolă: coche (Español), carro (Español) suedeză: bil (Svenska) swahili: gari (Kiswahili) turcă: araba (Türkçe)

sobă de bucătărie

engleză: stove (English)

epitet

engleză: machine (English)