bună

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Cuprins 1 română 1.1 Etimologie 1.2 Pronunţie 1.3 Substantiv 1.4 Adjectiv

română

Etimologie

Din bunică.

Pronunţie

• AFI: /'bu.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului bună
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bună	bune
Articulat	buna	bunele
Dativ-Genitiv	bunei	bunelor
Vocativ	buno	bunelor

1. (înv. şi pop.) bunică.

Adjectiv

1. forma de feminin singular pentru bun.