bună

română

Etimologie

Din bunică.

Pronunție

• AFI: /'bu.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului bună
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bună	bune
Articulat	buna	bunele
Dativ-Genitiv	bunei	bunelor
Vocativ	buno	bunelor

1. (înv. și pop.) bunică.

Adjectiv

1. forma de feminin singular pentru bun.