cainic

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) căi + sufixul -nic.

Pronunție

  • AFI: /'kaj.nik/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
cainic
Singular Plural
Masculin cainic cainici
Feminin cainică cainice
Neutru cainic cainice
  1. (înv.) vrednic de plâns; nenorocit.


Traduceri

Anagrame

Referințe