canonarh

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din neogreacă κανοναρχισ (kanonárhis).

Pronunție

  • AFI: /ka.no'narh/


Substantiv


Declinarea substantivului
canonarh
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ canonarh canonarhi
Articulat canonarhul canonarhii
Genitiv-Dativ canonarhului canonarhilor
Vocativ canonarhule canonarhilor
  1. monah însărcinat cu orânduirea slujbei la strană în mănăstirile și catedralele ortodoxe.


Traduceri

Referințe