mănăstire
Aspect
Variante
Etimologie
Din neogreacă μαναστήριον (manastírion, "celula eremitului"), parțial prin intermediul slavă manastyrĭ. Confer latină monasterium.
Pronunție
- AFI: /mə.nəs'ti.re/
Substantiv
Declinarea substantivului mănăstire | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | mănăstire | mănăstiri |
Articulat | mănăstirea | mănăstirile |
Genitiv-Dativ | mănăstirii | mănăstirilor |
Vocativ | ' | ' |
- instituție religioasă cuprinzând o biserică și mai multe chilii unde trăiesc, potrivit unor reguli de viață austere, călugări sau călugărițe; p. restr. biserică a unei astfel de instituții religioase; locaș unde serviciul divin este oficiat de călugări.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- A (se) duce sau a (se) închide, a intra, a trimite, a băga, etc. la (o) mănăstire = a (se) călugări
Traduceri
așezământ religios în care trăiesc, după anumite reguli ascetice, călugări sau călugărițe
|
|