ceratit
română
Etimologie
Din neogreacă κέρας (kéras), genitiv κέρατος (kératos, „corn”).
Pronunție
- AFI: /ʧe.raˈtit/
Substantiv
| Declinarea substantivului ceratit | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ceratit | ceratiți |
| Articulat | ceratitul | ceratiții |
| Genitiv-Dativ | ceratitului | ceratiților |
| Vocativ | ceratitule | ceratiților |
- moluscă cefalopodă fosilă din era mezozoică.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online