chinuire

română

Etimologie

Din a chinui.

Pronunție

• AFI: /ki.nu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului chinuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	chinuire	chinuiri
Articulat	chinuirea	chinuirile
Genitiv-Dativ	chinuirii	chinuirilor
Vocativ	chinuire	chinuirilor

1. faptul de a (se) chinui; chinuială.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online