circumstanță

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină circumstantia, franceză circonstance.

Pronunție

  • AFI: /ʧir.kum'stan.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
circumstanță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ circumstanță circumstanțe
Articulat circumstanța circumstanțele
Dativ-Genitiv circumstanței circumstanțelor
Vocativ circumstanță circumstanțelor
  1. împrejurare (particulară) care însoțește o întâmplare, un fapt, o acțiune sau un fenomen; (la pl.) totalitatea unor condiții date.

Locuțiuni


Traduceri

Referințe