ciufuli
română
Etimologie
Din ciuf.
Pronunție
- AFI: /ʧju.fuˈli/
Verb
| Conjugarea verbului ciufuli | |
| Infinitiv | a ciufuli |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
ciufulesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să ciufulească |
| Participiu | ciufulit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a zbârli părul sau barba cuiva.
- (v.tranz.) a trage de păr pe cineva; (p.ext.) a bate pe cineva (trăgându-l de păr).
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online