zbârli
Etimologie
Cuvânt autohton.
Pronunție
- AFI: /zbɨr'li/
Verb
| Conjugarea verbului (se) zbârli | |
| Infinitiv | a (se) zbârli |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) zbârlesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) zbârlească |
| Participiu | zbârlit |
| Conjugare | IV |
- (v.refl.) (despre păr, blană, pene etc.; la pers. 3) a se ridica (sau a da impresia că se ridică) în sus (de spaimă, de mânie etc.); a se amesteca dezordonat, a se încâlci.
- Vântul îi zbârlește părul.
- I s-a zbârlit părul de frică.
- (v.tranz.) a răscoli; a agita (suprafața unei ape).
- (v.refl.) (fig.) (despre ființe) a se supăra, a se mânia, a se zborși.
- (v.refl.) (fig.) (despre vreme; la pers. 3) a se strica, a se înrăutăți.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a se ridica în sus; a se face vâlvoi
|
a supune unei acțiuni de dezordonare a părului
|