clevetă
română
Etimologie
Din slavă (veche) kleveta.
Pronunție
- AFI: /kle've.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului clevetă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | clevetă | clevete |
| Articulat | cleveta | clevetele |
| Genitiv-Dativ | clevetei | clevetelor |
| Vocativ | clevetă | clevetelor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online