coasigurare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

După franceză coassurance.

Pronunție

  • AFI: /ko.a.si.gu'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
coasigurare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ coasigurare coasigurări
Articulat coasigurarea coasigurările
Genitiv-Dativ coasigurării coasigurărilor
Vocativ coasigurare coasigurărilor
  1. asigurare simultană a mai multor persoane în limita sumei depuse în prealabil.


Traduceri

Referințe