coerciție

română

Etimologie

Din franceză coercition.

Pronunție

• AFI: /ko.er'ʧi.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului coerciție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	coerciție	invariabil
Articulat	coerciția	invariabil
Genitiv-Dativ	coerciției	invariabil
Vocativ	coerciție	invariabil

1. (livr.) măsură de constrângere aplicată cuiva pentru a-l face să-și îndeplinească o obligație.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• corecției

Referințe

• DEX '98 via DEX online