coligare
română
Etimologie
Din italiană colligare „a lega împreună”.
Pronunție
- AFI: /ko.li'ga.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului coligare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | coligare | coligări |
| Articulat | coligarea | coligările |
| Genitiv-Dativ | coligării | coligărilor |
| Vocativ | coligare | coligărilor |
- (log.) acțiunea de a sintetiza mai multe observații.
- (chim.) formarea unei legături covalente prin unirea a doi atomi sau radicali liberi.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online