compozite

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din compozit.

Pronunție

  • AFI: /kom.poˈzi.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
-
f.pl. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ - compozite
Articulat - compozitele
Genitiv-Dativ - compozitelor
Vocativ - compozitelor
  1. (f.pl.; tehn.) materiale care reunesc într-un singur produs unele elemente care, de obicei, nu se asociază în mod natural.


Traduceri

Referințe