comutare
română
Etimologie
Din a comuta.
Pronunție
- AFI: /ko.mu'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului comutare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | comutare | comutări |
| Articulat | comutarea | comutările |
| Genitiv-Dativ | comutării | comutărilor |
| Vocativ | comutare | comutărilor |
- acțiunea de a comuta și rezultatul ei.
- particularitate a atenției unei persoane de a trece cu ușurință de la o activitate la alta.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online