condrită
română
Etimologie
Din franceză condrite.
Pronunție
- AFI: /kon'dri.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului condrită | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | condrită | condrite |
| Articulat | condrita | condritele |
| Genitiv-Dativ | condritei | condritelor |
| Vocativ | condrită | condritelor |
- inflamație acută sau cronică a unui cartilaj.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online