contract

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză contrat < latină contractus.

Pronunție

  • AFI: /kon'trakt/


Substantiv


Declinarea substantivului
contract
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ contract contracte
Articulat contractul contractele
Dativ-Genitiv contractului contractelor
Vocativ contractule contractelor
  1. acord încheiat, ca urmare a înțelegerii intervenite între două sau mai multe persoane (fizice sau juridice), pentru crearea, modificarea sau stingerea unor drepturi și obligații în relațiile dintre ele; act, înscris ce consemnează acest acord; convenție.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe