coreut
română
Etimologie
Din franceză choreute.
Pronunție
- AFI: /ko.reˈut/
Substantiv
| Declinarea substantivului coreut | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | coreut | coreuți |
| Articulat | coreutul | coreuții |
| Genitiv-Dativ | coreutului | coreuților |
| Vocativ | coreutule | coreuților |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online