antic

română

Etimologie

Din fr. antique < lat. antiquus.

Pronunție

• AFI: /'an.tik/

Adjectiv

Declinarea adjectivului antic
	Singular	Plural
Masculin	antic	antici
Feminin	antică	antice
Neutru	antic	antice

1. care a existat în trecutul îndepărtat sau datează de atunci.

   Cultura, lumea antică.

2. care aparține popoarelor din antichitate sau este caracteristic diferitelor aspecte ale culturii sau ale civilizației lor.
3. în genul creațiilor din antichitate.

   Stil antic.

Sinonime

• 1: vechi

Cuvinte derivate

• anticar
• anticariat
• antică
• anticărie
• antichitate

Traduceri

din trecutul îndepărtat; străvechi

afrikaans: antiek (Afrikaans) bulgară: античен (Български) (antičen) catalană: antic (Català) cehă: starobylý (Česky) m., starověký (Česky) m. croată: antički (Hrvatski) daneză: antik (Dansk) ebraică: עתיק (עברית) (atiq) m., עתיקה (עברית) (atiqa) f. engleză: antique (English), ancient (English), old (English) esperanto: antikva (Esperanto) finlandeză: ikivanha (Suomi), muinainen (Suomi) franceză: antique (Français) galiciană: antigo (Galego) germană: antik (Deutsch) greacă: αρχαίος (Ελληνικά) (arˈçeos) m. indoneziană: ngak baru (Bahasa Indonesia), sudah tua (Bahasa Indonesia) interlingua: antique (Interlingua) islandeză: forn (Íslenska)

italiană: antico (Italiano) latină: antiquus (Latina) maghiară: antik (Magyar) malteză: antik (Malti) m., antika (Malti) f., qadim (Malti) m., qadima (Malti) f., arkajk (Malti) m., arkajka (Malti) f. neerlandeză: antiek (Nederlands) papamiento: antik (Papiamentu) persană: باستانی (فارسی) (baastaani) poloneză: antyczny (Polski), starożytny (Polski), stary (Polski) portugheză: antigo (Português) m., antiga (Português) f. rusă: древний (Русский) (dr'évnij) scoțiană: àrsaidh (Scots) slovenă: prastar (Slovenščina) m., prastara (Slovenščina) f., prastaro (Slovenščina) n. spaniolă: antiguo (Español) suedeză: antik (Svenska); föråldrad (Svenska), ålderdomlig (Svenska) telugu: పురాతన (తెలుగు) (puraatana) turcă: antik (Türkçe)

Substantiv

Declinarea substantivului antic/antică
m.f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	antic/antică	antici/antice
Articulat	anticul/antica	anticii/anticele
Dativ-Genitiv	anticului/anticei	anticilor/anticelor
Vocativ	anticule/antico	anticilor/anticelor

1. persoană aparținând popoarelor din antichitate.

Traduceri

persoană care a trăit în antichitate

Referințe

• DEX online

---

catalană

(Català)

Etimologie

Din lat. antiquus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv

antic m.

1. antic

Cuvinte derivate

• anticuari
• antigament
• antiguitat

---

engleză

(English)

Etimologie

Din forma mai veche antike < probabil din it. antico ("antic"), dar folosit pentru a traduce cuvântul italian grottesco ("grotesc").

Pronunție

• AFI: /ˈæntɪk/

Adjectiv

antic (comp. more antic, sup. most antic)

1. grotesc, buf
2. bizar, straniu, absurd

Substantiv

antic, pl. antics

1. (în artă, arhitectură; înv.) cap de himeră; gargui
2. caricatură, parodie
3. (în special la plural) bufonerie, caraghioslâc
4. bufon, măscărici, paiață

Sinonime

• 4: clown

Cuvinte derivate

• ancient
• antically
• antiquary
• antiquarian
• antiquated
• antique
• antiquity

Referințe

• Dictionary.com