curte

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
curte

română

Etimologie

Din latină *curtis (= cohors, cohortis), cu unele sensuri după franceză cour.

Pronunție

  • AFI: /'kur.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
curte
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ curte curți
Articulat curtea curțile
Dativ-Genitiv curții curților
Vocativ curte curților
  1. spațiu (împrejmuit) în jurul unei clădiri, al unei gospodării etc. care ține de această clădire, gospodărie etc.; ogradă.
  2. (în trecut) locuința de la țară a moșierului; conac; totalitatea acareturilor împreună cu această locuință.
  3. palatul de reședință al unui suveran; (înv.) reședința întărită a domnitorului și a boierilor, unde se refugia și populația în timpul războaielor.
  4. totalitatea persoanelor cu funcții înalte la palatul unui suveran; suita unui suveran sau a membrilor familiei sale.
  5. (cu determinări; în trecut) numele unor instanțe (superioare) judecătorești și administrative.
    Curtea de casație.
    Curtea de apel.
    Curtea de juri.
  6. totalitatea membrilor unor astfel de instanțe.
  7. omagiu măgulitor adresat unei femei în semn de afecțiune, spre a-i câștiga favoarea, simpatia, dragostea.

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Traduceri

Anagrame

Referințe