coribant

română

Etimologie

Din franceză corybante.

Pronunție

• AFI: /ko.ri'bant/

Substantiv

Declinarea substantivului coribant
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	coribant	coribanți
Articulat	coribantul	coribanții
Genitiv-Dativ	coribantului	coribanților
Vocativ	coribantule	coribanților

1. preot al zeiței grecești Cibela, al cărei cult avea un caracter orgiac.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• brâncito

Referințe

• DEX '98 via DEX online