coroniu
română
Etimologie
Din franceză coronium.
Pronunție
- AFI: /koˈro.ni.u/
Substantiv
| Declinarea substantivului coroniu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | coroniu | invariabil |
| Articulat | coroniul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | coroniului | invariabil |
| Vocativ | coroniule | invariabil |
- element chimic ipotetic aflat în coroana solară, căruia i-au fost atribuite unele linii spectrale produse în realitate de atomii puternic ionizați ai unor elemente cunoscute.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online