covalență
română
Etimologie
Din germană Kovalenz, franceză covalence.
Pronunție
- AFI: /ko.va'len.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului covalență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | covalență | covalențe |
| Articulat | covalența | covalențele |
| Genitiv-Dativ | covalenței | covalențelor |
| Vocativ | covalență | covalențelor |
- legătură chimică realizată prin punerea în comun a unuia sau a mai multor electroni de către fiecare dintre atomii participanți.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online