culot

română

Etimologie

Din franceză culot.

Pronunție

• AFI: /ku'lot/

Substantiv

Declinarea substantivului culot
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	culot	culote
Articulat	culotul	culotele
Genitiv-Dativ	culotului	culotelor
Vocativ	culotule	culotelor

1. piesă izolantă montată la partea inferioară a unui tub electronic, în care sunt prinse rigid piciorușele conectate ca electrozi.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cotul
• culto

Referințe

• DEX '98 via DEX online