dăinuire
română
Etimologie
Din a dăinui.
Pronunție
- AFI: /dəj.nuˈi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului dăinuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dăinuire | dăinuiri |
| Articulat | dăinuirea | dăinuirile |
| Genitiv-Dativ | dăinuirii | dăinuirilor |
| Vocativ | dăinuire | dăinuirilor |
- faptul de a dăinui; persistență; menținere.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online